I se spune bunica asociației Busuioc și cu toate că oficial are trei nepoți, de la cele două fiice care locuiesc în Moldova, aici în Italia, doamna Elena Boicenco are alți câteva zeci. Toți sunt membri activi ai asociației „Busuioc”, cresc sub ochii ei și o tratează ca atare. Pe la evenimente nu o dată au fost situațiile când copiii, deși avea părinții în preajmă veneau anume la ea: „Bunica, mi-a căzut fundița. Ajută-mă s-o pun!”, sau „Bunica, vino să-ți arăt ceva!” și tot din astea. Doamna Elena se bucură nespus de mult când copiii vin la ea. De fapt, altfel, nici nu ai cum. Femeia asta are o inimă ca o pâine caldă. Și odată cu venirea ei în cadrul asociației Busuioc, s-a simțit o energie frumoasă în interior, datorită talentelor dumneaei, a experienței de viață și înțelepciunii cu care a fost înzestrată. Știu că mulți o cunosc, dar mai puțin îi știu trecutul și biografia. Vă propun prin acest interviu să o cunoaștem.

Moldova

Doamna Elena, vă mulțumesc pentru posibilitatea de a face acest interviu, dar mai ales pentru că ați acceptat să deveniți fără drept de apel „bunica asociației”.

Și eu sunt recunoscătoare pentru oportunitatea de a mă afla frecvent în mijlocul copiilor. Copiii mi-au plăcut dintotdeauna și am fost mereu înconjurată de ei. Am crescut într-un mediu cu mulți copii. Vin dintr-o familie numeroasă, unde a fost și vesel, dar și cu multe responsabilități. Din familie am învățat arta țesutului covoarelor, a prelucrării și vopsitului lânii, a broderiei. Acasă, de mică mi-am pregătit inclusiv zestrea. De asemenea, pasiunea pentru bucătăria tradițională tot din familie vine.

Ca să continui ideea legat de copii, din ce știm noi, în Moldova, ați lucrat foarte mult cu cei mici. Activitatea dumneavoastră profesională s-a desfășurat nemijlocit în colective de copii?

Așa este. După absolvirea Facultății de Fizică și Matematică din or. Tiraspol, având deja un copil mic, ne-am stabilit cu traiul în or. Bender. Am început să lucrez în calitate de educatoare la grădiniță, însă nu m-am limitat doar la curricula clasică. Pas cu pas, am reușit să introduc în programul educațional capitolul de arta decorativă moldovenească, paralel cu arta decorativă rusească. Am tradus materiale care reprezintă arta decorativă a poporului nostru în limba rusă. Ulterior, am fost invitată la Institutul Pedagogic de Reciclări din or. Tiraspol pentru a prezenta această informație specialiștilor din domeniu. La fel, în grădiniță am creat un studio de artă plastică pentru copiii preșcolari, unde am practicat modelarea vaselor din lut, țesutul covoarelor, broderie cu reflectarea ornamentelor tradiționale.

O experiență inedită care m-a marcat a fost crearea primei grupe de copii cu predarea în limba română în anul 1991. În această perioadă tensionată s-a făcut istorie datorită părinților patrioți ai neamului care au avut curajul să frecventeze unica grupa română (pe atunci moldovenească). Paralel cu activitatea din cadrul grădiniței am făcut studii la Chișinău și am obținut diploma de profesor de educație tehnologică.

După închiderea grădiniței am fost angajată în funcția de profesoară de educație tehnologică la gimnaziul internat din or. Bender. Ulterior, am lucrat și în calitate de director adjunct pe educație în această instituție. A fost o perioadă cu multe încercări și interdicții din partea autorităților locale, însă s-a reușit să avem o colaborare fructuoasă cu ONG-urile din Chișinău. Datorită colaborării s-au implementat proiecte în domeniul drepturilor copiilor, educație pentru formarea deprinderilor de viață etc.
La fel, am predat cursul de arta plastică și arta decorativă studenților de la Colegiul Pedagogic din or. Bender. Un lucru e cert, orice aș fi făcut, oriunde aș și plecat fiecare etapă a carierei mele a fost strâns legată de tradițiile noastre moldovenești, asemeni unui fir roșu care m-a ghidat dintotdeauna.

Frumoase vremuri, frumoase amintiri…?

Da, aveți perfectă dreptate. Cele mai frumoase amintiri îmi sunt legate de copii și de activitățile realizate. Și cel mai important este faptul că tradițiile m-au apropiat de esența culturii noastre și mi-au oferit o satisfacție profundă orice aș fi făcut.

Emigrarea în Italia
Ce v-a determinat să emigrați? Aveați o viață atât de frumoasă acasă…

Soțul meu a plecat primul, în 2001. Abia peste trei ani am reușit să ne revedem, ceea ce m-a determinat ca, în 2004, să vin și eu. Deși mi-a fost greu să las în urmă ceea ce am dezvoltat acasă din punct de vedere cultural și spiritual, am simțit că este mai important să fiu alături de soțul meu.

Venind aici, v-a fost greu? Ați avut provocări de adaptate?

Desigur orice experiență nouă este o provocare, însă sunt obișnuită să înfrunt greutățile încă de mic copil. În Italia, am lucrat ca îngrijitoare cu oameni în vârstă. La moment îngrijesc de o bătrână nevăzătoare și sunt mulțumită că pot aplica cunoștințele și abilitățile specifice în domeniul sănătății.

Activitatea în cadrul Asociației Busuioc
Haideți să povestim un pic cum a început colaborarea cu Asociația Busuioc?

A început frumos. Pentru mine, arta tradițională a fost, este și va rămâne o parte esențială a vieții. De aceea, atunci când mi s-a oferit ocazia de a mă implica în ateliere precum încondeierea ouălor de Paște, confecționarea mărțișoarelor, m-am regăsit în aceste activități. Sunt fericită să fac parte din asociație, pentru că pot contribui și aduce acel strop de bucurie pentru toți membrii, prin activitățile pe care le facem împreună pentru a păstra și transmite mai departe tradițiile noastre de acasă.

Lucrul cu copiii mereu va adus bucurie. Cum ați primit titlul de „Bunica Asociației Busuioc”?

Acest titlu a venit în 2021, când am fost invitată de d.Lilia Tusa, fondatoarea Asociației "Busuioc" , să interpretez împreună cu soțul rolul de bunici într-un colind filmat de Asociație. Am acceptat cu drag și m-am simțit perfect, atât eu, cât și soțul în acest rol. În Moldova am trei nepoței pe care îi iubesc enorm, avem o conexiune strânsă cu ei, cu fiicele, cu ginerii. De asemenea simt emoții de bucurie și împlinire atunci când vin copii din asociație și își întind brațele spre mine. Simt că familia mea s-a extins, iar numărul nepoților de suflet ajunge la câteva zeci de copii.

Și noi ne bucurăm de faptul că vă avem în sânul nostru. Care sunt cele mai importante activități la care ați participat în cadrul asociației „Busuioc”?

Asociația "Busuioc" desfășoară multe activității și proiecte la care am participat: Festivalul „Galbenă Gutuie” (ediția a IV-a), concerte, curs de dans popular, sărbători tradiționale. De fiecare dată, m-am bucurat să fiu implicată în organizarea atelierelor de creație de promovare a tradițiilor și valorilor naționale.

Ce mesaj ați dori să transmiteți comunității?

Dragii mei, să nu uitați niciodată de unde ați plecat. Chiar dacă suntem departe de țară, spiritul Moldovei rămâne viu în fiecare dintre noi.

Cum vedeți viitorul diasporei moldovenești în Italia?

Îl văd plin de speranță. Asociația "Busuioc" este o punte între generații și între culturi. Dacă părinții sunt conectați la tradiții și copiii vor face același lucru. Sunt recunoscătoare să fac parte dintr-o comunitate unde persistă dragoste, sprijin, lumină, valori.

Doamna Elena, vă mulțumim.

Și eu vă mulțumesc.