Numele Valeria Roznovanu nu este un secret pentru nimeni. În special pentru noi, președinții de asociații, organizatorii de evenimente, lideri de diasporă în Italia și nu doar. Pentru că această tânără este ca o gură de aer proaspăt pentru mulți dintre noi. Are o afacere în domeniul beauty și este unul dintre cei mai importanți sponsori de evenimente, aici în diaspora din Italia - energică, ambițioasă, lideră în domeniul în care profesează. Eu cred că oricine (indiferent de vârstă) ar avea multe de învățat de la ea. Pentru mine personal a fost mereu o plăcere să lucrez cu Valeria, deoarece am găsit deschidere și promptitudine, chiar dacă are constant agenda încărcată pe săptămâni înainte. Eu știu că mulți dintre voi o cunoașteți personal, dar mai știu că orice apariție a Valeriei este un pas înainte de a o redescoperi, de a ne bucura că o avem în mijlocul nostru, dar mai ales este un pas înainte în propria noastră dezvoltare personală.

Valeria, te salut și mă bucur că ai dat curs acestei invitații. Dacă e să pornim de la ideea există urmăritori care încă nu te cunosc sau au venit de curând în Italia, cu ce ai începe povestea despre tine?

Bună Lilia și îți mulțumesc pentru că te-ai gândit la mine. Mă numesc Valeria Roznovanu și sunt născută în satul Ustia, raionul Glodeni. După ce am terminat clasa a IX-a, părinții mei au cumpărat o casă în satul Dușmani, localitatea de baștină a tatălui meu. Mi-am continuat studiile la colegiul pedagogic, iar ulterior am făcut și facultatea.

Care a fost principalul motiv pentru care ai decis să emigrezi în Italia?

Am ajuns în Italia pe 16 noiembrie 2013, chiar de ziua mea, ca o surpriză din partea soțului meu. La început, venirea aici nu a fost o alegere personală, ci mai mult o decizie venită din necesitatea de a dori să fiu alături de soțul meu, care visa să ne stabilim în Italia. Inițial, am fost casnică, iar mai târziu am rămas însărcinată. A fost o perioadă mai complicată atât sarcina, cât și nașterea, or, eu fiind destul de tânără și făcând parte din generația copiilor crescuți cu părinți peste hotare, nu știu cât de pregătită eram să fiu, la rândul meu, mamă.

Deci, zici că Italia a fost mai mult alegerea soțului…

Da, deși Italia nu a fost o alegere conștientă din partea mea, am ajuns să o apreciez. Soțul meu era cel care visa să trăiască aici, iar eu doar am decis să îl urmez. Treptat, am descoperit că îmi place atmosfera din Italia și oamenii de aici. Sunt foarte sociabilă și trăiesc după conceptul „nu judeca și nu vei fi judecat”. Personal niciodată nu am observat că italienii ar fi rasiști sau că ar fi răi cu noi, străinii, deoarece mi-am organizat mereu lucrurile astfel încât să pot participa în tot ceea ce se petrece în jurul meu, fără a-i încurca pe italieni în activitățile lor. De exemplu, dacă la noi în bloc se face separarea gunoiului, am învățat până la cele mai mici detalii cum să o fac corect, la fel ca ei. Dacă seara, după ora nouă, nu este permisă gălăgia, am introdu-o în agenda mea. Am interacționat constant și cred că ideea conform căreia mulți dintre noi nu sunt acceptați de societate provine din faptul că, în realitate, mulți dintre noi nu se acceptă pe sine.

Cultura acestei țări îmi este, în general, foarte apropiată. Îmi plac oamenii pozitivi, zâmbitori, nu văd în asta nici o fățărnicie și nu înțeleg de ce mulți observă doar aspectele negative ale localnicilor. Italienii nu se ceartă, au o cultură frumoasă a alimentației și își respectă orarele fixe pentru mese.

Așa a fost de la bun început sau totuși ai trecut prin niște dificultăți în perioada de adaptare la viața și cultura acestei țări, mai ales că ai devenit, între timp, mamă?

Perioada de adaptare a fost foarte grea, mai ales la început. Eu eram obișnuită cu prietenii mei de acasă, cu un alt stil de viață. Cred că marea majoritate dintre noi au trăit exact aceste sentimente de „străinătate”. M-am trezit singură, fără o rețea de sprijin, mai ales în timpul sarcinii. După ce am născut primul copil, am trecut printr-o depresie puternică și dureroasă.

Înțeleg că ți-a fost greu, ca oricăruia dintre cei care au emigrat, doar că fiecare și-a găsit propria ieșire din situație. La tine cum a fost?

Într-adevăr, toți trecem prin această perioadă. În cazul meu, cele mai grele au fost primele trei luni. Limba italiană, de exemplu, a fost o barieră doar în prima perioadă, dar am învățat-o repede, uitându-mă la desene animate, ascultând muzică în italiană și cu ajutorul soțului, care îmi traducea cuvintele. Ulterior, am început să mă simt în albia mea, mai ales când mi-am cunoscut vecinii. Ieșeam zilnic cu cățelul la plimbare și așa am ajuns să mă împrietenesc cu oamenii din jur.

Ce anume îți oferă în Italia sentimentul de „acasă”?

Pentru mine, „acasă” este locul unde mă simt bine, unde îmi pot trăi emoțiile. Italia îmi oferă acest sentiment prin colectivul meu, care e format în mare parte din moldoveni și prin familia mea. Deși sunt departe de Moldova, am creat aici o atmosferă care mă face să mă simt acasă.

Ai menționat cuvântul colectiv. Povestește celor care nu știu exact despre ce este afacerea ta din Italia…

Activitatea mea este în domeniul beauty, mai exact hair style. Am început cu un salon de frumusețe care, între timp, a crescut și s-a transformat într-o afacere complexă, ce include un salon, o academie internațională și distribuție de produse cosmetice în România, Moldova și Italia. Clienții mei sunt, în mare parte, femei. Salonul este în Milano, iar cei care vor să mă găsească pot să o facă cel mai ușor pe pagina mea de Instagram roznovanu_valeria_ acolo unde încep majoritatea colaborărilor și prieteniilor noi.

Valeria, hai să ne amintim cum și de unde a început activitatea ta în cadrul Asociației Busuioc?

Dragă Lilia, sincer nici nu mai țin minte exact, pentru că a fost demult. Dacă nu greșesc, iar dacă greșesc, corectează-mă, tu ai organizat un eveniment la Milano și Padova și eu am fost unul dintre sponsori. Mulți mă întreabă de ce sponsorizez evenimentele moldovenilor din diasporă? Răspunsul meu e mereu același - pentru că îmi place să-i susțin pe ai noștri care fac lucruri frumoase, iar Asociația Busuioc este o platformă de sprijin pentru mulți dintre noi.

Mulțumesc Valeria. Cum crezi, ce ar trebui să facem pentru a contribui la consolidarea comunității noastre de moldoveni în Italia și la promovarea culturii moldovenești?

Cred că ar trebui să organizăm mai multe întâlniri cu copiii, astfel încât aceștia să învețe și să îndrăgească limba și cultura noastră. De exemplu, fiica mea, Maria, poartă cu plăcere ia la astfel de întâlniri, lucru care anterior era greu de conceput. Prin organizarea de activități culturale, întâlniri și evenimente dedicate copiilor, aceștia pot crește cu respect și dragoste pentru limba și tradițiile noastre. De asemenea, e important să participăm activ în comunitățile noastre, pentru a le arăta copiilor noștri, dar și nouă cât de frumoasă este moștenirea noastră culturală. Să construim comunități mici, unite, și să fim aproape unii de alții.

Ce sfaturi ai oferi altor moldoveni care doresc să emigreze în Italia sau să se implice mai activ în susținerea comunității moldovenești din străinătate?

Le-aș recomanda să caute asociațiile moldovenești din orașele mari, cum este Asociația Busuioc, și să participe la proiectele organizate de acestea. E important să facem networking și să ne susținem unii pe alții, indiferent de drumul pe care ne aflăm.