A fost o discuție cu multe aha-uri. Pentru mine, dar și pentru cei care vor citi acest interviu cu Iurie Leahu, unul din sponsorii Asociației Busuioc, acest interviu a fost o revelație. Este omul despre care se spune „că nu a uitat de unde a pornit”. Am tot respectul pentru tot ce face, ce spune acest om. Eu vă provoc să vă citiți interviul și să-l apreciați. 

Iurie îți mulțumesc pentru acceptul de a susține proiectul Asociația Busuioc. Dar pentru cei care nu te cunosc, povestește-ne un pic despre tine. 

• Mulțumesc dragă Lilia pentru oportunitate. Pentru cei care nu mă cunosc, sunt Iurie Leahu, originar din Ungheni, din Condrătești, un sat aflat la confluența a patru raioane - Ungheni, Sângerei, Telenești și Călărași. Vin dintr-o familie mai vulnerabilă cu șase copii (șase băieți), dar care azi sunt bine stabiliți, fie în țară, fie peste hotare. Ce ține de mine, am absolvit Colegiul de Viticultură și apoi Universitatea de Agronomie, după care, am emigrat în Federația Rusă, unde am lucrat până în 2003. În martie 1999, mi-am cunoscut actuala soție și în 2003, am plecat în Europa cu speranța de a face un ban... Am pornit spre Italia, eu cu documente false, soția cu viză. Mai bine zis, până în  Ungaria am avut viză, iar de acolo pașaport bulgar fals. Dincolo de... au trecut doar 3 din 40 de oameni cu astfel de acte, eu fiind unul dintre ei. 

• Care a fost principalul motiv pentru care ai decis să emigrați în Italia? În ce condiții ai ajuns la această decizie?

• Gândul de emigrare cu care am pornit de acasă a fost de a câștiga bani și a ne cumpăra un apartament și o mașină la Chișinău, ca ulterior să revenim în țară. Stau și mă întreb - oare câți mai sunt ca noi? Ce-i drept, inițial am încercat să plecăm în Anglia, dar n-am reușit chiar dacă plecarea asta a avut și un cost - peste zece mii de dolari, bani pe care, practic, i-am pierdut. 

• Cum a fost procesul de adaptare la viața și cultura acestei țări? Apropo, ai întâmpinat dificultăți în primii ani? 

• Am ales Italia pentru că așa au fost circumstanțele. Aici lucra o mătușă de-a soției, care ne-a „deschis ușa” spre această țară însorită, al cărui cetățean sunt în prezent. Lucrez în Italia începând cu iulie 2003 și până în prezent, iar din 2008, cu acte în regulă. Am lăsat acasă o fetiță de un an și am adus-o cu noi când avea șapte. Tot aici s-a născut și a doua noastră fiică. Azi, după atâția ani distanță, nu regret deloc decizia. Nu a fost ușor, dar nici nu pot spune c-am întâmpinat dificultăți mari. Cred că orice conațional care citește acest articol știe exact la ce mă refer. Procesul de adaptare la viața și cultura italiană a fost relativ ok pentru mine. Apropo, am studiat cultura Italiei și am fost fascinat de bogăția istoriei sale. 

• Ai deschis o afacere în Italia - despre ce fel de afacere este vorba? De cât timp? Cine îți clienții? 

• Da, am primit actele care-mi confirmau șederea pe teritoriul Italiei la sfârșit de 2008, iar în ianuarie 2009 mi-am deschis propria firmă de construcții - Iurie Leahu, pe care o gestionez până în prezent. Am lucrat inițial în Liguria, unde era stabilit un consătean de-al soției mele. Apoi, ne-am stabilit definitiv în Padova și aici am rămas până în prezent. Firma Iurie Leahu se ocupă cu lucrări de interior, iar clienții sunt în mare parte italieni. Apropo, chiar acum lucrăm la renovarea interiorului unei rețele de spitale de terapie. 

• Apropo, ce-ți oferă sentimentul de „acasă”?

• Tot. Suntem mulți și asta îmi dă sentimentul de acasă. 

• Cum ai aflat de noi - Asociația Busuioc și ce te-a făcut să iei decizia de a ne susține? 

• Despre Asociația Busuioc am aflat de la un prieten apropiat, Alexandru Pușcașu, cu care am avut o societate cu răspundere limitată în trecut. El m-a invitat la un concert organizat de asociația Busuioc.. Să zic că am fost impresionat de modul în care ai gestionat totul înseamnă să nu zic nimic. Se vede de la o poștă că ești școlită, că ai studii în domeniu, talent în a ține discursuri, în a aduna copiii la un loc, în a organiza tot felul de evenimente… Iar unui moldovean căruia i se cântă Galbenă Gutuie în limba lui, aici în Italia, oare-i mai trebuie ceva? Atunci mi s-a născut și gândul că este important să susțin inclusiv Asociația Busuioc, la fel cum fac de fiecare dată când cunosc oameni cu inițiativă, care promovează cultura moldovenească în Italia. Consider că este datoria noastră, a moldovenilor din diasporă, să contribuim la consolidarea comunității noastre și mai ales, la promovarea culturii moldovenești.  

• Îți mulțumesc cu multă recunoștință pentru sinceritate. Apreciez. Ce sfaturi ai oferi altor moldoveni care doresc să  să se implice mai activ în susținerea comunității moldovenești din străinătate?

• Să ne adunăm tot mai des la astfel de evenimente, însă nu doar ca să privim și să ne distrăm, ci să ne implicăm activ în a identifica localuri, a organiza târguri unde moldovenii noștri ar putea să-și promoveze activitatea. Pentru că avem un popor talentat și muncitor și suntem bine văzuți printre italieni. 

• Cum vezi tu păstrarea rădăcinilor noastre culturale pentru a le dărui mai departe copiilor noștri care s-au născut sau care cresc aici?

• Copii să vorbească limba română. Sau s-o învețe, căci dacă o vorbesc doar 10 la sută, cultura noastră va muri peste o generație. S-o cunoască și s-o asculte, de exemplu, pe Maria Bieșu și alte personalități marcante. Să-i ajutăm să cunoască adevărata valoare a poporului nostru, a istoriei noastre. Să le cultivăm dragostea pentru valori, tradiții, autentic. 

• Ce sfaturi ai pentru moldovenii care doresc să se implice mai activ în susținerea comunității moldovenești oriunde în străinătate?

• Le-aș sugera să fie mai activi și mai implicați. Să contribuie cu cât pot pentru a duce mai departe acest tezaur al nostru. Nu neg, poate pentru cineva 20 de euro e o sumă mare în timp ce pentru altcineva e o nimica toată. Dar atât cât pot, cum pot, cu vorba, cu sfatul, cu recomandarea, pot ajuta și pot pune umărul în consolidarea unei comunități care luptă să mențină legătura cu rădăcinile noastre.

• Iurie îți mulțumesc pentru această discuție și pentru aportul pe care-l aduci comunității noastre. 

Și eu vă mulțumesc.